Draga Aura,

Draga Aura,

Tu esti un dar. Nu o indoiala ci un cadou. Nu o minune de la Dumnezeu ci un pachet cu fundita pe care iti place sa il oferi.

Nici tie nu ti-e clar inca de ce toata viata ai avut o satisfactie nemarginita sa oferi. Pana vei rezolva misterul asta veri crede in continuare ca o faci pentru ca astepti ceva inapoi, o daruire cel putin egala cu cea pe care o faci tu. Cum poti sa iti explici totusi ca nu ripostezi atunci cand aceasta reciprocitate nu exista?

Pentru ca esti tu insuti esti un dar.

Uitandu-te inapoi, te-ai oferit neconditionat fie ca ti s-a cerut acest lucru sau nu. Nu te-ai dat inapoi de la a te darui integral, fizic, emotional, intelectual, oricui te-ar fi primit.

Stiu ca nu te intrebi de ce ai facut asta. De ce faci asta. De ce oferi continuu. De ce te oferi continuu. Stii prea bine.

Stii de ce pentru tine nu mai exista timp de pierdut, de ce te grabesti sa faci tot ce iti trece prin suflet, de ce te arunci fara masuri de protectie fara sa te gandesti la consecinte. De ce pentru tine nu exista planuri de viitor ci exista ACUM. Dai tot si vrei tot cu singura conditie sa fie acum. Cat mai repede cel putin.

Ce-i aia rabdare? Planificare? Asteptarea unui viitor mai bun? Prostii...

Nu a exista niciodata nimic mai bun sau nimic mai rau decat ce se intampla acum. Ca au fost si greseli si au existat si regrete asta nu are sa fie decat o mandrie a lucrului facut.

Multi nu au cum sa inteleaga asta. Multi, cu capul mai pe umeri cum s-ar zice, ar astepta ocazia unui lucru bine facut decat intensitatea unui lucru facut in graba. Ei nu te inteleg pe tine si tu nu ii intelegi pe ei.

Tu ai trait pronfunzimea de a-ti vedea minunea de frate stingandu-se la o varsta la care isi incepea viata. Cea pe care ar fi vrut sa o planuiasca in asa fel incat lucrurile sa fie facute cu cap, la timpul lor, asezate si aranjate frumos pe de-a lungul vietii. O viata pe care a pierdut-o. Sanse pe care le-a pierdut.

Tu nu o sa uiti niciodata momentul in care ti-ai promis ca de acum inainte nu o sa pierzi nici o ocazie sa faci ce simti, ce iti doresti. Si de atunci ai inceput sa te daruiesti fara regrete.

Draga Aura...

Tu esti un dar. O indoiala.

Oamenii din viata ta se indoiesc constant de deciziile pripite si impulsive pe care le iei. Pentru ca ei nu inteleg.

Dar Aura, tu ii intelegi pe ei? Intelegi ca restul nu au trecut prin schimbarile emotionale prin care ai trecut tu si nu si-au jurat sa traiasca intr-un an cat ei ar vrea sa traiasca in 10, dar in felul lor, cu pasii pe care ei considera ca nu trebuie sariti? Ca pentru altii perfectiunea nu sta in ACUM ci sta intr-un mai in colo planificat cu atentie.

Nici tu, dar nici ei nu aveti intentii rele. Toti vreti fericire. Sau macar stabilitate. Sau macar ceva atat de simplu cum ar fi "sa fie bine".

Draga Aura.

Nu te imbufna. Atata timp cat esti singura pe lume ai dreptul sa traiesti ce vrei, cum vrei. Insa o data ce vrei sa imparti nemarginirea trairilor la 2, 3, 5, 17...cat or fi, trebuie sa cauti sa iti stapanesti dorinta de ACUM, pentru a respecta dorinta celorlalti de a crea momentele perfecte atunci cand considera ei de cuviinta. Nu e de datoria ta sa educi o lume intreaga sa traiasca la intensitatea la care traiesti tu.

Si daca nu intelegi asta, e perfect de inteles si nu te condamn. Ei nu stiu ce simti tu si de ce simti asa de puternic. Ei se intreaba de ce tu de daruiesti cu atata ardoare. Fa-o. Fa-o daca te simti bine, dar incetineste pasul atat cat sa respecti ritmul celor din jurul tau si nu te supara cand ritmurile nu coincid.

Nu uita, asta nu trebuie sa te sperie, asta nu inseamna ca ti se ofera mai putina dragoste. Ci inseamna ca fiecare si-a facut poate, la randul lor o promisiune de a face lucrurile intr-un fel in care ei au considerat bine si corect pentru ei. Cauta o cale de mijloc.

Draga Aura,

Nu esti singura. Nu esti ignorata. Esti iubita, de fiecare om din viata ta in felul in care stiu ei sa o faca. Apreciaza asta si nu te pierde, daruieste in continuare cum stii tu de mult si de intens si asteapta-te la o reciprocitate croita in felul in care fiecare si-a construit-o, nu cum ti-ai fi dorit tu sa o faca.


Cu drag,

Aura